De ce la orice tuse/strănut acordăm o semnificație negativă ?    

            " Mici simptome" de disconfort, care în alte condiții ar fi fost complet neglijate de noi, dar acum, avertizați de valoarea lor  "indicatoare" le acordăm o semnificație negativă ( stresantă) uneori supradimensionată : 

                 tuse, oboseală, respirație îngreunată, durere musculară, usturime în gât, diaree la copilași, insomnie, astenie psihică, irascibilitate...

           Aceste  simptome sunt pe de o parte expresia instalării unui stres psihic iar pe de altă parte agravează  prin cerc vicios.

           In același timp ele accentuează stresul psihic.

           Dacă vă confruntați cu astfel de evaluâri ale micilor simptome, nu sunteți singurii! 

            Aproape zilnic aud întrebarea: "Cum poate tusea, durerea în gât să fie cauzate de emoțiile și gândurile mele" și apoi concluzia: "Sigur am Covid, ea e responsabilă de aceste simptome."

            Mintea și corpul nu sunt separate; se influențează reciproc. Multe din senzațiile fizice sunt manifestări ale anxietății sau a altor emoții.

           Chiar și după ce este acceptată explicația conform căreia "micile simptome" sunt cauzate de stresul psihic este nevoie de multă muncă cu gândurile noastre până ne convingem că nu doar Covid dă aceste simptome.

         Ca psiholog, stiu că este aproape imposibil să rămânem calmi când ne confruntăm cu un pericol. 

         Faptul că reacționăm nu inseamnă că suntem slabi, ci înseamnă că suntem umani.

           Pe curând!